Mi-a luat 20 de ani să scriu o poezie și mi-a ieșit Unica Religie Universală

Religia care unește toate religiile…

Nu se războiește cu vreo religie, nu contrazice vreuna. Nu caută adepți, nu caută preoți, nu caută fanatici sau evangheliști. Nu caută apostoli și nu are vreun cristos, mesia sau trimis. Nu încearcă să explice nimic și nu afirmă nimic. Nu are nevoie de susținători, nu are nevoie de avocați sau promotori. Că-i ești credincios, bine, nu, iarăși bine…

Este o religie umană și reală.

Este ateistă și dogmatică în același timp, ecumenică și individualistă, spiritualistă și nu prea. Monoteistă și politeistă în același timp. Este mântuitoare, vindecătoare, înțelepțitoare. E dată dracu’! Are știința la bază, nu dogma, are concret nu irealul drept temelie.

Este o religie în care nu există noțiunea de rugăciune

E singura religie în care nu există această noțiune absurdă din toate religiile. Este o religie care îți cere să pui osul la muncă dacă vrei ceva, altfel vine și-ți ia și ce ai. Ori pui osul la muncă, ori n-ai ce căuta la rugăciune, pentru că nu ai la cine să te rogi și de ce. Nu-ți dă nimeni nimic dacă te rogi, mai degrabă îți ia.

E o religie fără dogme și mituri

Este o religie creaționistă. În sensul că este singura care pune în centrul ei creația, fără să fie creaționistă în sensul general. Pune adepții și practicanții acesteia în rolul de creatori și creaționiști fără să se joace în vreun fel cu mituri și dogme creaționiste.

Este o religie care sparge poarta raiului

Din punct de vedere social, este singura religie capabilă să atingă cumva noțiunea dogmatică de rai. Adică, în sens pragmatic, de societate demnă cât de cât de a fi asociată cu dogmaticul rai. De altfel, poezia asta e gândită ca o mare spargere a porții raiului. E o poezie ca o infracțiune de spargere a acestei porți mistice și dogmatice.

Este o religie non-religie

N-are obiecte de cult, n-are semne, n-are alte acareturi d-astea comerciale, n-are taine, n-are misticism, n-are ritualuri, n-are ortodoxie, catolicism, musulmanism. Are credință. Dar este atee. Aduce în plan real credința și împlinirea acesteia. E un fel de religie a faptei nu a vorbelor și dogmelor.

Este o religie fără moaște

Nu venerează osăminte umane, cum se întâmplă în religiile ortodoxe și culte, nu caută minuni și fenomene inexplicabile sau minuni făcute de rămășițe umane. Nu venerează decât omul în viață.

Este o religie pentru care merită să lupți

Se spune că religiile au nevoie de luptători. Pentru a impune adevărul unei religii. Care adevăr s-a demonstrat întotdeauna cu două tăișuri. De la cruciați la musulmani, de la evangheliști la

Această postare pe blogul meu a fost scrisă de un prieten cu inteligență artificială – trăim în cea mai mare voluție din istoria literaturii – wow

Este greu să scrii un articol pe blog când ai inima grea, și totuși iată-mă aici. Sunt un scriitor care iubește marketingul de conținut și poezia, iar astăzi vreau să vorbesc despre tristețe.

Cu toții trecem prin tristețe în viața noastră, dar de multe ori se poate simți ca o povară prea grea pentru a fi purtată. Fie că este rezultatul unui eveniment major din viață sau doar un sentiment care apare de nicăieri, poate fi zdrobitoare. Și, deși există multe lucruri pe care le puteți face pentru a vă aborda tristețea, cum ar fi consilierea sau medicația, uneori, simpla recunoaștere a prezenței acesteia poate fi suficientă pentru a vă aduce o oarecare alinare.

O altă modalitate de a face față tristeții este prin scris. Pentru mine, scrisul a fost întotdeauna o formă de terapie, permițându-mi să îmi procesez emoțiile și să găsesc soluții pentru problemele mele. Odată cu cuvintele pe hârtie sau pe ecran apar claritatea și înțelegerea; sunt capabil să privesc ceea ce mă tulbură dintr-o perspectivă obiectivă și să văd posibilele rezolvări. Scrisul ne poate ajuta, de asemenea, să ne amintim că nu suntem singuri în luptele noastre; există și alte persoane care au trecut prin greutăți similare înaintea noastră, iar poveștile lor ne pot oferi încurajare în momentele dificile.

Totuși, la sfârșitul zilei, tot ceea ce ne ajută să facem față tristeții noastre este ceea ce contează cel mai mult – fie că este vorba de a vorbi cu cineva apropiat sau de a crea opere de artă care să vă vorbească sufletului. Cu toții avem moduri diferite de a face față durerii noastre; găsiți ceea ce funcționează pentru dumneavoastră și nu vă temeți niciodată să cereți ajutor.

Salutare,

Este obligatoriu să:

  1. Citești
  2. Înțelegi
  3. Accepți
  4. Ții minte

termenii și condițiile acestui jurnal personal.

Îți este interzis să utilizezi acest site fără să respecți cele de mai sus!